Omul între nimicnicie și căutare de sine

Pornind de la o metaforă a insignifianţei naturii umane în faţa divinităţii, Nina Ceranu a scris o carte de poezie, Pulberea de sub piciorul tău/ La polvere sotto il piede tuo, ediţie bilingvă, română-italiană, tradusă de Viorica Bălteanu, la Editura Eubeea, Timişoara, 2012. Coperta cărţii, sugestiv aleasă, stabileşte de la început tonul creaţiei artistice, fiind reprezentată de o pictură religioasă, un sfânt într-un vârtej care cere salvare divină. Acest volum, o meditaţie asupra naturii umane, asupra vieţii, vine în continuarea celui din 2004, Nihil Sine Deo, de asemenea de inspiraţie religioasă.

Scriitoarea zugrăveşte trăirile unui muritor în faţa nemărginitului fără hotare, într-un dialog cu divinitatea, intermediat de natură. Ploaia, un motiv al volumului, reprezintă o simfonie auzită demult, un plânset divin peste murdăria urbană: Pământul secetei/ s-a mutat pe acoperişuri./ Cald,/ roşcat,/ astrânge în tranşee plânsetul ploii, a noii dorinţe de ploaie/ care va veni/ iar şi iar,/ ape-ape.. Un alt motiv al cărţii este noaptea; am putea considera că ploaia este vocea divinităţii, iar contextul cel mai potivit pentru dialogul divin este cel nocturn: În Crucea nopţi/ sfârtecăm/ pântecele înnegurat. Această voce se materializează mai degrabă în trăire, în stări, cum ar fi cea de meditaţie sau contemplaţie. Atemporalitatea este un motiv care întăreşte ideea de insignifianţă umană - toate melodiile vremii ; Prin ogice,/ viaţa trece-n uitare/ ca-ntr-un tablou ; Dar a trecut vreme şi-a venit vreme….

Motivul locului este centrat pe Siena (Toscana, Italia). Aspectul medieval al oraşului, se împleteşte perfect cu mitul, astfel întâlnim în călătoria poetică grifoni, mitul lui Diomede, lupoaica cu cei doi pui, sau mitul biblic. Cerul şi pământul sunt materializări de sacru şi profan, căci materia este doar o concretizare a imaterialului, acestea două îmbinându-se indisolubil. Seceta, specifică acestui loc, este tot un simbol divin; fără a oferi hrană trupească, aceasta oferă prilej de ascensiune spirituală (Apa izvoarelor n-a mai curs./ În aer stăruiau doar/ fluturi de tămâie). Fiind un oraş medieval, Siena oferă integrarea în eternitate prin îmbinarea dintre trecut şi prezent (Rătăcesc nevăzuţii,/ copiii timpului/ de greci şi romani alăturându-ni-se./ Ne eternizăm,/ împreuna,/ pentru memoria vremii). Ca o călătorie, această carte zugraveşte oraşul: clădirile cu arcade şi vitralii, o piaţă mare, fântâna Fonte Gaia, catedrala, munţii, apa, măslinii, marea albastră cu coastele sale, chiliile sihaştrilor.

În acel spaţiu sacru, acea oază de linişte şi purificare, toată natura participă la procesul divin, marea înşăşi este vrednică de mărturisire, face penitenţă, este îngenunchiată la mal,/ rugându-se,/ spovedindu-se. Marea, unul din cele mai pregnante motive ale volumului, devine purtătoarea mesajului şi puterii divine (M-am abţinut/ de la toate plăcute trăirile/ doar-doar marea/ mă va învrednici cu iertarea albastră ; Sunt omul care se-nchină eternităţii ei,/ care îşi unge orbirea cu apa undelor ei,/ ca un mir/ pentru toate poticnirile sufletului).

În ceea ce priveşte tehnica scrisului, cartea este alcătuită din şase părţi, fiecare parte fiind unitară şi reprezentată de poezii legate între ele, părţi dintr-un poem mai mare. Prin revelarea trăirilor interioare trezite de anumite locuri, scriitoarea Nina Ceranu prezintă una din cele mai mari lupte interioare ale omului, aceea care îl pune faţă în faţă cu divinitatea. O scriere meditativă, filosofică, o călătorie într-un ţinut cu o puternică încărcătură sacră pentru autoare.

#author #literature